„Amintiri despre scriitori” (fragmente)

# Am cunoscut, desigur, multi oameni de cultura. Unii dintre dansii nu mai sunt printre noi, dar ii pastram mereu in amintirea noastra. Imi aduc aminte cu placere, de pilda, de marele profesor Gala Galaction, cel care mi-a facut intr-un fel debutul. M-am dus la dansul cu o oarecare frica. I-am citit cateva pagini, dupa care m-a oprit si mi-a spus: „Esti un mare scriitor!”, apoi m-a dus la parter, unde avea musafiri, catre care a strigat: „Domnilor, va prezint un mare scriitor!”. Toate acestea se petreceau in anii de studentie. A doua zi, am mers cu dansul la Biserica „Sfintii Ioachim si Ana”, Foisorul de Foc, unde era preot Atanasie Negoita, de fapt, asistentul lui de la catedra de Vechiul Testament.

Apoi as aminti de Geo Bogza. Eram prieteni comuni cu o domnisoara care cunostea multi scriitori – scria si ea de altfel – si ne-am vazut cu Bogza acolo, in casa ei. I-am spus ca am scris un roman si l-am rugat sa-l vada. El mi-a zis sa il trimit la el, si apoi sa astept vreun an, pana ii vine timpul sa-l citeasca. In aceeasi noapte dupa primirea romanului, cred ca era 1-2 noaptea, cand a sunat telefonul, si mi-a spus: „Vino imediat la mine. Dumneata ai scris acest roman? E extraordinar!”. Apoi am inchis si am plecat cat am putut de repede in Piata Dorobanti, unde locuia el. Eu stateam atunci cu familia in Strada Ocolului la numarul 20.

Am ajuns la Bogza acasa putin dupa miezul noptii si mi-a spus ca am scris un roman de talie inalta. Uite, iti dau eu o recomandare – mi-a zis – si sunt gata sa mor pentru dumneata. Ai curajul sa-l trimiti la o editura. Si mi-a spus multe inca, vorbindu-mi ca unui scriitor. Eu eram civil atunci, lucram ca muncitor la Fabrica de Mase Plastice.

Desigur ca ar fi foarte multi, dar as mai aminti de Sorin Vieru, Ioan Alexandru, Alexandru Mironescu, Andrei Scrima si altii care faceau parte din Miscarea „Rugul Aprins” de la Manastirea „Antim”, din Bucuresti, unde l-am cunoscut bine pe Sandu Tudor, care mi-a fost nas de calugarie la Manastirea Prislop.

Pe Marin Sorescu l-am cunoscut undeva la un bal al scriitorilor. Ei, apoi mult mai tarziu, am mai cunoscut pe Constantin Noica, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Adrian Paunescu, Radu Carneci, Theodor Rapan, Boris Buzila, Nicolae Steinhardt, Grigore Vieru, Mircea Tomus. Trebuie sa amintesc ca pe George Calinescu l-am avut profesor, si apoi ne-am intalnit la Slatina, unde am avut o discutie despre teza mea de doctorat, pe care o gandeam de pe atunci. Tot pe vremea aceea l-am cunoscut pe Teodor Vargolici. Nu in ultimul rand, as aminti de Bartolomeu Valeriu Anania, pe care il cunosc inca din studentie, el fiind mai mare cu vreo cinci ani decat mine, si care acum este Arhiepiscop al Clujului. Ma rog de iertare de cei pe care nu i-am amintit aici.

# La Constantin Noica ,in primul rand, daca as sta sa ma gandesc mai bine, i-am admirat curajul de a fi ramas pe pozitie aici, desi scria parca liber. Am avut deosebita placere de a-i citi aproape toate scrierile. Ne intalneam la Schitul Paltinis, unde de altfel a si dorit sa fie inmormantat, eu facandu-i slujba pogribaniei si ingropandu-l sub streasina bisericutei Schitului Paltinis. Mi-aduc aminte ca i-am tinut cuvantarea de ramas bun pe care am publicat-o apoi in Telegraful Roman. Cu Noica m-am intalnit si la Sibiu si imi facea o deosebita placere sa discut cu el. Am servit de multe ori masa impreuna si am avut cateva momente de respiro duhovnicesti. Mi-a marturisit despre fiul lui, care era calugar in Anglia. Il iubea intr-un mod aparte, desi era departe de el. Mi-a parut rau ca nu a putut veni la inmormantarea tatalui.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: