Gh. C. Nistoroiu: „Flacăra din rugul aprins al neamului”

ANTONIE PLAMADEALA – FLACARA DIN <<RUGUL APRINS >>AL NEAMULUI

<<Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri , care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu ; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa (pilda ) . – Sfântul Pavel ,, Evrei,, 13,7 .>>

Mitropolitului Har –Deal –ului dr. ANTONIE PLAMADEALA o naţiune întreagă îi poartă , pentru nobila sa păstorire,cinstirea şi îi binecuvântă memoria ca unui Dascăl de cuget şi simţire românescă ; ca unui Calendar de inimă creştină ; ca unei Flăcări a ,, Rugului Aprins ,, .

Mitropolitul Ardealului Dr. Antonie Plămădeală s-a născut la 17 noiembrie 1926, în satul Stolniceni, de pe râul Cogâlnic, în judeţul Lăpuşna în pământul sfânt al Basarabiei , dăruit cu siguranţă de Harul Divin lui Vasile şi Elisabetei.

Tatăl său Vasile , absolvent al Scolii de Cântăreţi din Chişinău (era echivalantă cu Conservatorul , patru ani de studiu ) , l-a avut ca dascăl pe celebrul dirijor Mihail Berezovschi .Marele erou şi duhovnic Părintele Vasile Tepordei – deportat în Siberia opt ani de urmaşul fidel al ,, Pedagogului ,, proletarilor , Stalin – scria despre Vasile Plămădeală ca fiind << un om hotărât , un slujitor devotat misiunii de cântăreţ şi dirijor >>.

<< A fost un om al faptei, capabil de lucruri măreţe ; ca dovadă , cu un singur salariu a reuşit să-şi treacă toţi copii prin universitate : Antonie –doctor în Teologie ;Valeriu –profesor de liceu ; Mihai –inginer ; Nicolae-jurist .Al şaselea copil, Gheorghe a murit în ultima clasă de liceu . >> ( Antonie Plămădeală – Basarabia )

Mama , Elisabeta , a reprezentat modelul mamei creştine , care a sădit în sufletul copiilor ei valorile inestimabile ale credinţei creştin-ortodoxe . Devotamentul , bunătatea , blândeţea , prietenia şi sinceritatea erau virtuţiile care au definit-o : soţie devotată , cântăreaţă neîntrecută şi mamă adorată .

Pe lângă această binecuvântare a părinţilor şi a locului natal , Dumnezeu i-a hărăzit şi luna naşterii : NOIEMBRIE – a cărei Corolă de Sfânţi creează Sfintei Treimi o permanentă sublimă bucurie şi dragoste :

  • 1 noiembrie – pragul lunii este trecut smerit de Doctorii fără de arginţi :Cosma şi Damian ;
  • 8 noiembrie – fereastra celei de-a doua săptămâni primeşte surăzătoare pe marii Ambasadori ai Cerului : Arhanghelii Mihail şi Gavriil;
  • 13 noiembrie –cel mai mare orator al lumii –Sfântul Ioan Gură –de –Aur , Patriarhul Constantinopolului , cel care electrizează prin Epistolele sale imperiale dar şi ca Stâlp al Bisericii lui Hristos, cea Apostolescă-Una .
  • 15 noiembrie –axa lumii s-a aşezat pe aura Cuviosului Paisie Velicikovski de la Neamţ, ,, de Dumnezeu trimis Gură de Aur la Moldova ,, cum sublinia biograful monah Vitalie de la Dragomirna ;
  • 17 noiembrie – se naşte Antonie Plămădeală , sub porfira marelui Taumaturg Grigorie ( 213-275 ) , Sfântul care la ,,îndemnul ,, Sfântului Evanghelist Ioan ( într-o viziune ) din porunca Fecioarei Maria scrie Simbolul de Credinţă , cel ce avea să devină la rândul său un simbol al Bisericii Strămoşeşti ;
  • 21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului i-a prezis destinul pruncului din Cogâlnic , intrarea în monahism şi devenirea lui o Flacără la

,, Rugul Aprins ,, – Sfânta Fecioară Maria ;

  • 23 noiembrie – Cuviosul Antonie de la Iezerul –Vâlcea i-a oferit apa pentru

Botez –izvor al vieţii şi numele –arvuna mântuirii ;

  • 25 noiembrie – Preaînţeleapta fecioară Sfânta Ecaterina i-a fost ,,ursitoarea imperială ,, care i-a dăruit setea de învăţătură şi de erudiţie ;
  • 30 noiembrie- Sfântul Apostol Andrei nu-i putea dăruii ,evident , decât Dragostea şi Crucea lui Iisus Hristos .

<<Cuminecat >> cu << Limba noastră >> a Părintelui Mateevici , transpusă în muzică de marele dascăl Alexandru Cristea , elevul Antonie din clasa a II-a ( a şasea astăzi ) , creşte viguros ,pentru a depăşi încercările soartei care îl aduce de trei ori la Seminariile Teologice – de două ori în Iaşi şi ultimul în Bucureşti –pentru ca apoi să-l smulgă din rădăcini ,, gheara deportări”

Se stabileşte ,cu toată familia la Işalniţa , lângă Craiova ,în 1944, din cauza războiului şi se înscrie la Seminarul << Nifon Mitropolitul >> din Bucureşti pe care l-a absolvit în 1945 .

<< Unchiul meu , preotul Gheorghe Plămădeală , a fost ridicat cu sila din comuna Vinga din Banat şi trecut Prutul înapoi . Copiii lui au trebuit înfiaţi de altcineva ca să poată fi daţi la şcoală .

Un comunist ne-a făcut atunci , nouă, celor din Bucureşti un mare bine. Lucreţiu Pătrăşcanu , ministrul de justiţie . L-am cunoscut . Eram elev seminarist şi a chemat corul Seminarului Nifon la Palatul de Justiţie din Bucureşti să cântăm colinde. A împărţit şi daruri .

Ne-a dat tuturor certificate de cetăţenie română pe baza declaraţiei că fusesem în 1940 în Bucureşti. Si plecam cu certificatul de cetăţenie completat pe loc. îl păstrez şi acum …2003 >>

Lucreţiu Pătrăşcanu a plătit cu viaţa sentimentele româneşti pe care le păstra.

Sunt puţini oamenii care reuşesc să-şi vadă împlinit idealul , vocaţia pentru care au luptat o viaţă întreagă , al căror rost esenţial i-a absorbit în întregime , mântuirea sa întru mântuirea Naţiei. Sunt şi mai puţini aceia care au avut harul şi fericirea să fie martori şi să trăiască în chiar miezul împlinirii lui , transmiţându-l în scris generaţiilor viitoare . Intre aceştia se numără şi marele Mitropolit al Ardealului Dr. Antonie Plămădeală .

Personalitate complexă şi completă , tânărul student teolog Leonida Plămădeală s-a apropiat de << Flăcările >> << Rugului Aprins >> :

SANDU TUDOR, arhimandrit BENEDICT GHIUS , PETRU MANOLIU , CONSTANTIN NOICA, PAUL STERIAN, ANTON DUMITRIU , ALEXANDRU MIRONESCU, ALEXANDRU ELIAN , Pr.NICOLAE M. POPESCU , TUDOR VIANU , IOAN MARIN SADOVEANU , MIRCEA VULCANESCU , IOAN BARBILIAN, VASILE VOICULESCU , CONSTANTIN JOJA, ANDREI SCRIMA , Pr.DUMITRU STANILOAE, Dr. GHEORGHE DABIJA, arhimandriţii VASILE şi HARALAMBIE VASILACHE ; studenţii Roman Bragă, Nicolae Nicolau , Nicolae Vârnă , Traian Balea , Nicolae Bardaşiu , monahii Sofian Boghiu şi Felix Dubneac , Adrian Făgeţeanu , elevul Mihail Rădulescu , generalii Gh. Stratilescu , Gh. Iorgulescu , Ioan Tome , Toma Tetrat, scriitorul Constantin Manolache şi mulţi alţii …

Se poate spune , cu toată tăria adevărului că, urmând Mişcarii spirituale a lui CORNELIU ZELEA CODREANU , << Rugul Aprins >> alături de Mişcarea de la Sâmbăta de Sus de la Mănăstirea Brâncoveanu condusă de arhimandritul ARSENIE BOCA şi de Fenomenul Vladimireşti condus de arhimandriţii NIL DOROBANTUL , IOAN IOVAN şi Maica VERONICA a fost de fapt MAREA MISCARE SPIRITUALA A ELITEI NEAMULUI , care s-a concretizat ca un fenomen de rezistenţă ortodoxă împotriva comunismului.

MAREA MISCARE SPIRITUALA a secolului XX continua , de fapt , alte două momente de seamă ale istoriei spiritualităţii româneşti ,cel din sec .XVIII Fenomenul Paisie Velicicovschi -Neamţ împreună Vasile de la Poiana Mărului –Buzău şi Fenomenul Calinic de la Cernica .

După câţiva ani de prigoană comunistă din cauza << Ecoului Basarabiei>> ziar clandestin, redactat cu Roman Bragă 1948-1954 care aşa cum afirma mai târziu << m-a costat şase ani de fugă >> , Antonie Plămădeală s-a ales cu o condamnare în lipsă , şapte ani de temniţă grea. Prins în 1954 la Iaşi este arestat şi are privilegiu de a se întâlni în celulele temniţelor cu luceferii Naţiunii: părintele Arsenie Boca – naşul său spiritual ( care l-a tuns în monahism împreună cu un alt mare duhovnic , Daniil Tudor ) , arhiepiscopul Vasile Leu –fiul episcopului Grigorie Leu , Emil Haţeganu – fratele celebrului doctor Iuliu Haţeganu ,ultimul preşedinte al P.N. T. , Corneliu Coposu , profesorul C. Motoş si mulţi alţii.

După doi ani de <<stagiatură >> ,1954-1956 la penetenciarele din Iaşi , Bucureşti şi Jilava s-a ales cu <<diploma academică >> de deţinut politic .

Ascensiunea la rangul de Vlădică s-a datorat << Primăverii de la Praga >> .Patriarhul Iustinian Marina l-a ,, recuperat ’’ de la fabrica de mase plastice unde lucra ca necalificat, după ce fusese mazilit din preoţie şi monahism .Aşadar ,,Primăvara de la Praga ” i-a oferit << toamna de aur >> de la Oxford unde şi-a început doctoratul în 1968. Doi ani mai târziu , în decembrie 1970 ,primeşte de la acelaşi mare Patriarh Iustinian un dar pe măsura sa patriarhală dar şi pe măsura proaspătului doctor –numirea ca episcop –vicar patriarhal.

Entuziasmul şi bucuria noului Vlădică a fost desigur fără margini când Patriarhul Naţiunii Daco-Române , Iustinian l-a uns principe al Naţiei şi al Bisericii lui Hristos, pe el , cel refugiat de frica deportării bolşevice.

Ce extaz va fi gustat noul episcop,când pentru o clipă i s-a răsfirat gândul plecării din Basarabia sa ?

Bunul Dumnezeu , care pe toate le rânduieşte după înţelepciunea Sa , a slăvit încă o dată pe voievozii Basarabiei prin chemarea acestui vlăstar basarabean întru alegerea de prinţ –Vlădică al Daco-României .

Plecarea fusese însoţită de un sentiment de încredere , era de fapt o plecare de acasă la ACASA …

<< Noi basarabenii , toţi am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce … Ne-am lăsat casele pline cu covoare , cu icoane , podurile cu grâu şi sâsâiacele cu porumb …Dacă nu plecam în interiorul Tării, toţi am fi fost deportaţi în Siberia. N-a existat alternativă >> -Antonie Plămădeală –Basarabia .

Ucenicia administrativă de la Buzău ( Episcop de Buzău ) l-a ajutat să devină un mare ctitor de lăcaşuri sfinte acolo unde voia Domnului l-a aşezat pentru a-L slujii , Bucureşti , Buzău şi Sibiu :

-renovarea reşedinţei mitropolitane de la Sibiu şi construirea unui corp nou de clădire , cu sală de consiliu şi expoziţie patrimonială ;

  • renovarea şi extinderea Schitului Păltiniş ;
  • refacerea aproape integrală a Mănăstirii << Brâncoveanu >> de la Sâmbăta de Sus ;
  • zidirea unei noi biserici în complexul mânăstiresc ;
  • construirea << Academiei Teologice >> ( după visul marelui duhovnic Arsenie Boca , de a fi în fiecare mănăstire o „Academie Teologică ’’ în sensul că fiecare monah să fie foarte bine şcolit ) ,o clădire cu două etaje şi mansardă .

Ca Diplomat ecumenic a onorat relaţiile externe ale bisericii prin participarea la adunările generale ale Conferinţei Bisericilor Europene ( V, VI şi VII ) şi prin delegaţiile patriarhale în toată lumea .

Adâncirea experienţei, permanenta cercetare şi contactul în special cu elita

mondială i-au adus meritele incontestabile , cu care puţini sunt fericiţi în această viaţă dată de Dumnezeu în ,, arendă divină ,, :

  • Doctor în Teologie – cu calificativul ,, magna cum laude ,, susţinând la Oxford teza ,, Biserica slujitoare în gândirea occidentală din punct de vedere ortodox ” ;
  • Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Presow- Cehoslavacia ;
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea ;
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii ,, Lucian Blaga ,, ;
  • Membru de Onoare al Academiei de ştiinţe din Chişinău ;
  • Premiul de Excelenţă oferit de Asociaţia Română pentru Patrimoniu .

Trăind într-o epocă frământată şi prea încercată , sfârşit de război ,plus 45

de ani de comunism , Mitropolitul Antonie şi-a dat seama de rolul culturii în revigorarea conştiinţei naţionale .De aceea şi-a dăruit zilele sale lui Dumnezeu, prin misiunea liturgică , iar nopţile albe le-a oferit Naţiei pentru trezire . A scris numai noaptea cele 40 de volume , fără maşină de scris . Aceşti ,, vlăstari ,, spirituali –40 , au fost << Toţi >> la înălţimea princiară a marelui Vlădică .

Erudiţia şi elocinţa au dat marea strălucire a caracterului său , iar ca o dominantă i-a rămas consecvenţa călăuzită de aristocraţia thracă şi menirea sa ortodoxă .

Nobila ,,Academie’’ de la Sâmbăta , care putea primii până la 150 de invitaţi a fost înzestrată cu peste 300 de cărţi valoroase : 100 de volume din sec. al XV-lea, peste 100 de volume din sec. al XVI-lea şi mult peste 100 din secolul al XVII-lea , alături de alte două camere pline de cărţi tot atât de valoroase şi obiecte de artă . Tot acolo au fost puse spre nemurire ,în 50 de dulapuri mici, scrisori ale <<oamenilor mari>> , scriitori sau politicieni .

Trăsăturile fără dubiu , care-l înzestrau armonios , fruntea specifică celor luminaţi , cu capul demn de a purta o coroană regală şi privirea profundă şi pătrunzătoare , te preveneu de măreţia personajului .Mersul apăsat şi cu mişcări armonioase apropia de tine un Vlădică vânjos ca un voievod cu braţe puternice de dac, care puteau îmbrăţişa o Europă mândră la a-i asculta cuvintele de duh din pieptul său măreţ –platoşă a lui Dumnezeu .Surâsul îi era dulce-bucovinean , cu o barbă elegant îngrijită , de o nuanţă profetică …

Aşa l-am văzut , faţă către faţă la începutul de vară al anului 1985 , la Schitul Păltiniş. Veneam cu o scrisoare de recomandare de la Vlădica de Argeş , Calinic ilustrul Argat al lui Dumnezeu, pentru a mă << înfia >> în cadrul Eparhiei Sibiului, în scopul pregătirii dosarului pentru admiterea la Institutul Teologic Universitar din Sibiu .

Eram într-o ţinută duală , distinsă : sacou, cravată şi pantofi albi, pantaloni, cămaşă şi parul brun-eminescian . L-a anunţat o măicuţă că vin cu o recomandare de la Prea Sfinţitul Calinic Argatu de Argeş. A coborât din clădire , de lângă dorul cărţilor sale şi m-a aşteptat la intrare ,în afara uşii . Eram la o distanţă de circa 15 metri .Am pornit în diagonală spre Inalt Prea Sfinţia Sa , cu paşi măsuraţi , cu gesturile feţei bine controlate şi cu privirea fixă pe chipul său măreţ.

I-am spus : Sărut dreapta şi blagosloviţi Inalt Prea Sfinţite Părinte !

A zâmbit radios , mi-a întins dreapta să i-o sărut şi m-a întrebat :

  • De unde vii ?
  • De la Râmnicul Vâlcea !- i-am răspuns . Stiam că mă întrebase de rădăcini , de locul natal , nu de locul de unde veneam atunci cu trenul . A continuat apoi :
  • Te felicit pentru ţinuta estetică … spre cea morală vom zăbovi …

M-am înclinat uşor , demn de ,,rangul,, meu de lovişten ( Tara Loviştei , voievodatul lui Litovoi supranumită pe bună dreptate Bucovina Valahiei ) şi i-am sărutat dreapta sfinţitoare, apoi i-am înmânat scrisoarea celuilalt Vlădică .

Am pornit spre ilustrul său cabinet de taină , i-am admirat cărţile şi l-am felicitat pentru laborioasa activitate în plan cultural-religios urându-i apoi viaţă lungă şi mântuire .

Mi-a scris binecuvântarea pe loc şi mi-a înmânat-o , urându-mi succes .

I-am mulţumit şi i-am sărutat din nou dreapta .

Am avut reuşită la examenul de admitere . Eram de acum , fiul spiritual al marelui Vlădică . Atunci nu ştiam că este basarabean. De când am aflat şi mai ales de prigoană sa prin << Rugul Aprins >> ,îl iubesc întreit. Au trecut de atunci 22 de ani . Nici nu-mi vine să cred . Este atât de prezent în sufletul meu încât îl simt mereu aproape când scriu cu mâna mea numele său .

În taină , mă încearcă un stăruitor simţământ de măreţie pentru marele meu Dascăl, care în memoria şi conştiinţa Naţiei a rămas o slavă a Neamului .

Ca Om a fost sub vremuri .

<< Cel ce uită de Iad va ajunge sigur acolo ! >> Sfântul Ioan Gură de Aur .

Izbânda absolută a Părintelui- Vlădică a fost aceea că a stat în Iad … << doar trei ceasuri >>

Prof . GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Teolog, licenţiat în filozofie , drd. Istorie

Preşedintele Fundaţiei Ecumenice

Sfântul Apostol Andrei

%d blogeri au apreciat asta: